Un copac valorează mai mult decât lemnul lui

Wangari Maathai  -Femeia care a plantat milioane de copaci

Ce știm despre ea ? Ca era Deșteaptă – vorbea 4 limbi, era profesoară.

Era muncitoare, harnică – deși profesoară nu se sfiește să lucreze pământul.

Era Demnă – aceeași femeie deșteaptă de la catedră care știe sa vorbească cu președinți dar care știe să lucreze și pământul.

Ce face ea? Lucreaza pământul – lumea materiala pentru a sădi semințele vieții (copacii) – viața, lumea spirituală.

Numele ei înseamnă “care aparține leopardului” si ea s-a simțit mereu ca aparține întregii paduri.

Zicala învățată de la mama ei “un copac valorează mai mult decât lemnul lui”>> un om valorează mai mult decât corpul lui. Si e chiar mult decât cunoștințele lui ori ceea ce face, ori zice.

“Wangari nu știa că poate schimba cursul apei cu vorbele și mâinile ei.” Nu era conștientă de puterea creatoare din ea însăși, de forța ce zace în interiorul ei. 

Intr-o seară fratele ei a întrebat de ce nu merge si ea la școală. In cultura africana, locul si rolul fetelor este să aibă grijă de casă, de gospodărie, de frații mai mici apoi să se căsătorească și să aibă proprii copii. Deci, în tot acest peisaj, școala nu are niciun rost. 

Dar fratele ei, prin întrebarea pusă a deschis calea spre o alta lume, spre schimbarea obiceiurilor.

Wangari face studii universitare in Statele Unite ale Americii, într-o epocă în care afro-americanilor nu li se permitea sa meargă cu autobuzul și să aibă acces la studii la fel ca albii, deși vorbeam de o țară mare, democratică si independentă.

Dar era o epoca a schimbarilor, a revoltelor. 

Reîntoarcă acasă, în Kenya, Wangari găsește o Kenye eliberată de sub jugul coloniștilor dar intrata sub jugul propriilor oameni care învățaseră bine lecția de la coloniști. Totul în țară se schimbase, peisajul, fauna, flora, până și clima.

Wangari își dă seama ca “un copac este mai mult decat lemnul lui”  si începe să lupte pentru schimbare. Creează “Miscarea Centurii Verzii” și umblă din sat în sat să cultive copaci, sa îi învețe pe oameni.

Este o curajoasă, o temerara, o deschizatoare de drumuri. Care nu se pleaca nici măcar în față dictatorului. Se pune în  fața buldozerelor și ia atitudine.

Suferă consecințele atitudinii ei rebele si nu doar că e umilită și rănită ci e aruncată și în închisoare de câteva ori. Dar asta nu o oprește din a lupta nu doar pentru copaci ci si pentru democrație. Astfel ajunge să candideze de mai multe ori, să înființeze un partid ecologist, să îl dea jos de la la putere pe dictatorul Daniel Arap.

Dictatorul adoptă o manevra cunoscută : dezbină si vei cuceri punând triburile să lupte între ele. Dar Wangari este vigilentă și le propune triburilor să ofere copaci în dar din pepinierele înființate de ea peste tot în țară. Darul vieții este primit si învinge. Dictatorul este doborât si Wangari ajunge ministru al mediului.

Din această poziție, Mama Miti ” mama copacilor”, are puterea de a face dreptate pentru femei, pentru copii, pentru bărbați, pentru copaci.

Wangari Maathai a plantat peste 30 milioane de copaci. Pentru milioanele de seminte ale speranței, a primit Premiul Nobel pentru Oace in 2004, fiind prima femeie din Africa care a primit aceasta distincție.

Primirea acestei distincții o întoarce pe Wangari la sursa ei primordiala, la rădăcini – după aflarea obținerii acestui premiu, Wangari mulțumește muntelui Kenya și plantează arbore de foc.

Munca ei nu a fost în van.

Copacul, ne învață că trebuie să ne ridicăm tot mai sus, să aspirăm la mai bine dar să nu uitam de rădăcinile noastre adânc înfipte în pământ. Pentru căa de fapt rădăcinile sunt cele din care ne tragem întreaga putere. Un copac este mai mult decât lemnul lui, e un întreg microunivers.

Laura Gherghe